Istoricul Bisericii Creștine după Evanghelie Luncușoara

• 1916 – Barbu Iacob întâlnește pe front un soldat german care îi propovăduiește Cuvântul lui Dumnezeu.
• 1917 – Barbu Iacob revine în localitate Bosanci unde aduce cu el mesajul simplu dar curat al Evangheliei. Datorita faptului că a împărtășit mesajul și cu ceilalți consăteni, este alungat din localitate, urmând să se stabilească în localitatea Prelipca.
• 1917 – 1919 – Barbu Iacob continuă lucrarea de vestire a Evangheliei în Prelipca. Începe să formeze un mic grup de credicioși, printre care și SIMION PAIUȘ.
• 1920 – 1922 – Grupul de credicioși proaspăt format începe să misioneze în localitățile învecinate: Verești, Văratec, Luncușoara. În acceași perioadă se formează un grup de credincioși și în Luncușoara, printre care PAIUȘ SIMION, ANDREI ILCIUC, ANANII ILCIUC, GHEORGHE LUNGU. Aceștia reprezentau, împreună cu familiile lor, primii credincioși din Luncușoara, punând bazele Bisericii din acest sat.

Pentru început se adună în casa lui Simion Paiuș, urmând ca după 1930 să înceapă împreună zidierea unei Case de Rugăciune pe un teren donat de Simion Paiuș.

Nu lipsesc din acest tablou nici persecuțiile împotriva grupului de credincioși.

Autoritățile reprezentate de preotul ortodox, încearcă să oprescă, prin tot felul de metode acest nou curent pe care ei îl numeau rătăcire. Una din metodele des folosite în acea vreme era ca preotul să treacă pe la fiecare casă din sat cu icoana, oamenii trebuind să îl aștepte la poartă cu o lumânare aprinsă. Cei care nu făceau lucrul acesta erau catalogați drept rătăciți, fiind amenințați cu deportatea la BUG.

Cu toate aceste persecuții, grupului de credincioși li se alătură tot mai multe familii: Golea Dumitru, Iosub Eutiche, familia Hudiț, Sandulachi Ambroz, Ilciuc Sevastian, Ilciuc Ichim, familia Cheia, Ciubotar Ilie și alte familii.

O alta metodă de persecuție a autorităților a fost închiderea și sigilarea Casei de Rugăciune, construită de către credincioși. Aceștia nu s-au lăsat intimidați și au continuat să se adune într-o casă aflată într-o zonă mai retrasă din sat, la Ilciuc Anfilochi.

• 1935 – Anul acesta găsește la Luncușoara un grup omogen de credincioși care interacționează cu alți frați din localități vecine: Chilișeni, Văratec, Salcea, Prelipca, sprijinindu-se reciproc în anumite lucrări publice. Aceste lucrări misionare au atras din nou atenția autorităților care au continuat persecuția credincioșilor, prin urmărirea lor și prin întărtarea celorlalți consăteni împotriva lor.

Chiar înainte de începerea celui de al II-lea Război Mondial, autoritățile, împreună cu preoții pun la cale o acțiune de descoperire a tuturor celor care erau rătăciți, dupa cum spuneau ei. În ziua de Boboteaza, adică Botezul Domnului, în mijlocul satului este ridicată o cruce din gheața, iar toți oamenii din sat sunt scoși cu forța din case și obligați să participe la acest eveniment. Evenimentul în sine presupunea participarea la tot acel ritual și la toate acele obiceiuri și tradiții ortodoxe. Acesta avea ca scop descoperirarea tuturor credincioșilor care nu se vor supune și nu vor lua parte la eveniment, ca mai apoi să fie anchetați și prigoniți.

Acest plan diabolic nu a putut fi dus însă la îndeplinire deoarece tocmai când acest eveniment era în toi, a venit vestea că România a intrat în război și toți bărbații apți trebuie să se prezinte la oaste. S-a creat o stare generală de panică și confuzie, fiecare plecând în grabă spre casă, astfel planul eșuând. Persecuțiile au continuat prin faptul că, dacă cineva era depistat credincios, era trimis pe front în lina întâi.

A urmat apoi războiul, cei apți plecând pe front, iar locuitoriii satului fiind evacuați în Prelipca. Biserica trăiește o nouă experiență, copiii și femeile rămase, din diferite localități, imploră harul lui Dumnezeu pentru cei plecați pe front și pentru cei rămași acasă.

• 1960 –  Biserica continuă să se înmulțească, numărând în jur de 140 de persoane, dintre care un număr de 70 fiind botezate.
• 1968 – 1973  – este o perioada importantă în viața credincioșilor. Copiii primilor credincioși, ajunși acum la maturitate, find ei înșiși familiști, aduc un nou suflu Bisericii: începe o perioadă marcată de trezire spirituală, se formează un cor al Bisericii, se pun bazele unei noi generații de lucrători ai Bisericii, etc. Credincioșii au experiențe minunate în cunoașterea și descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu, frații cunoscând timpuri binecuvântate și prin faptul că alți consăteni se întorc la Dumnezeu.

Biserica din Luncușoara continuă lucrarea de misionariat, colaborând cu credincioșii din împrejurimi la evenimente publice precum botezuri, căsătorii, înmormântări, etc. Biserica are harul de a colabora chiar cu Biserici din afara granițelor județului Suceava, cum ar fi Biserica din Neamț sau cea din Urecheni.

• 1986 – 1989 – Biserica continuă să crească numeric, ajungând la un număr de 140 de membri botezați și 140 de tineri și copii, număr total de aproximativ 300 de credincioși. Este o perioadă în care Dumnezeu pregătește o noua experiență binecuvântată aducând prin Duhul Său o nouă trezire spirituală. O noua generație se ridică: copiii copiilor primilor credincioși care au început lucrarea în Luncușoara.

Perioada anilor 1986 – 1987 este deosebita pentru Biserică. În contextul unei mișcări spirituale pe plan național sunt cuprinși și tinerii din Luncușoara. Deși regimul comunist era foarte atent la aceste mișcări ale tinerilor, aceștia se mobilizează și contribuie la o mișcare de trezire a mai multor biserici din țară. Mișcarea cuprinde și biserica din Luncușoara, ea fiind chiar un factor principal în susținerea acestor misiuni. De apreciat este faptul că, deși frații din conducerea Bisericii, anticipau riscul la care erau supuși datorită autorităților comuniste din acele vremuri, acceptă și chiar susțin lucrarea acestor tineri din Biserică. La rândul ei, Biserica locală beneficiază și ea spiritual pe urma acestor acțiuni.

Problemele cu autoritățile nu întârzie să apară. Sunt infiltrați între tineri, securisti care culegeau informații despre conducătorii acestei mișcări. Miliția locală este alertată și Biserica este pusă sub supraveghere.

Frații din conducerea Bisericii sunt anchetați de Poliție, sunt amenințați în diverse moduri, unora dintre ei sugerându-li-se că li s-ar putea întâmpla un accident. Sunt avertizați că de tineri se ocupă doar Partidul Comunist, și li se cere să raporteze orice eveniment al Bisericii și orice persoană găzduită în localitate.

Dumnezeu i-a întărit pe acești frați și nu au cedat presiunilor politice, astfel mișcarea continuă să ia amploare: sunt cuprinși majoritatea tinerilor din Biserică, iar apoi Biserica este cercetată în totalitate. Biserica trăiește momente înălțătoare, de o mare încărcătură spirituală, de la copii până la cei în vârstă.

Mișcarea se propagă și în afara bisericii, copiii ducând cu ei la școală bucuria de a trăi în Biserică. Tinerii, cuprinși de acest entuziasm sfânt al trezirii spirituale, folosesc orice împrejurare să-l vestească pe Domnul Isus: în autobuz, în gările din Suceava, în locurile publice și cu diferite ocazii. Privind înapoi, vedem cum Dumnezeu pregătea biserica pentru un alt eveniment important.

Vechea Casa de Rugăciune devenise neîncăpătoare datorită numărului mare de credincioși. Era o perioadă în care regimul ateist dărâma biserici și nu accepta construcția de noi locașuri de închinare.

Datorită harului lui Dumnezeu care a adus o unitate fără precedent între credincioși, în anul 1987, în decurs de numai o lună și jumătate, construiesc un nou locaș de închinare, vechea biserică rămănând în interiorul clădirii noi! Datorită acestui fapt, credincioșii sunt supuși anchetelor, amenințați, sfătuiți să dărâme noul locaș, dar Dumnezeu dă o mare biruință și clădirea rămâne în picioare până în ziua de azi!

• 1990 – Primul an de Revoluție, Biserica ia o inițiativă misionară, implicându-se într-o amplă acțiune de vestire a Evangheliei în satele din comună, prin diferite mijloace. În cămine culturale închiriate, sau în scoli se organizează evanghelizări. În multe localități oamenii sunt cercetați de Dumenzeu, unii din ei întorcându-se la Dumnezeu și fiind botezați. În localitatea Poaiana se adună un numar semnificativ de credincioși, înființându-se o Biserica în anul 1992.
• 2012 – Prin harul lui Dumnezeu Biserica continuă să crească spiritual și numeric. Biserica ajunge să conțină un număr de 260 de membri botezați, 170 tineri și copii, un total de 430 de persoane, din cei 620 locuitori ai satului Luncușoara!

Principalele activități ale Bisericii continuă să fie:

• Consolidarea spirituală a credincioșilor și a familiilor acestora.
• Vestirea Cuvântului celor nemântuiți prin organizarea de săptămâni de evanghelizare
• Implicarea în activități privind creșterea spirituală a copiilor și tinerilor
• Susținerea misionară transculturală, Biserica susținând financiar o familie misionară și un orfelinat creștin în India
• Oferirea de sprijin spiritual și material celor care trec prin diferite încercări ale vieții, indiferent de confesiunea religioasă a acestora.

Salutul bisericii Creștine după Evanghelie din Luncușoara reprezintă și un motto al acestei Biserici: “Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos! De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” 1 Corinteni 15: 57, 58.